Noapte rece fără milă
Te așezi pe tîmpla-mi caldă,
Și mă biciui și mă doare
Și nu pot găsi scăpare.

Noapte rece-n pribegie
Printre gînduri înghețate,
Dă-mi tu doamne, dă-mi tu mie
O speranță chiar deșarte.

Mă tot cern pustiu pe dealuri
Intr-o fugă prea nebună,
Noaptea mi-a cuprins grumazul
Și mă strînge-n clar de lună.

Sînt pierdut si-mi vînd iluzii
Că pe tine am să văd,
E tîrziu și-aud copii
Ce colindă-n frig pe străzi.

De te-aș vede doar o clipă
Viața mi-ar avea lumină,
Nu doar beznă și durere
Ci o curgere mai lină .