poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-27 | | în fiecare anotimp uităm câte ceva pe unde trecem lăsăm în spate sacrificii materiale ne amintim totul despre noi de Crăciun și ne prețuim câteodată viața după cadou uit din când în când lucruri importante – semn clar că sunt poet distrat uit noțiunea timpului când trebuie să fiu într-un loc însă ce-aș mai rămâne acasă lângă dragoste și fericire uit că sunt răcit ies lejer îmbrăcat tremur strănut tușesc mhă mhă mhă uit că sunt pus șef peste internat nu mă scol în zori pe la cinci și primesc evident mustrare și muștruluială uit primăvara basca într-un autocar din Brăila-n București n-am nicio scuză era prima de la tine uit să mai dau sms-uri deși primesc zeci în Ajun și Crăciun Vodafone mă taxează mai mult așa că prefer să vorbesc direct cu persoana să știu ce mai e cu ea scrisul zboară vorba durează și reverberează mai mult în suflet când e vorba de-un apel telefonic nu-s cutie vocală să fiu burdușit cu felicitări deși-i exercițiu util și acesta de când scrisorile-n plic au pierit dar cum am putut uita și acum mă frământ iubito Irsanda când primisem deja atâtea cadouri de la tine de la ai tăi în seara magică de-Ajun mă uitam prostit la cortul de joacă al Izaurei la cizmele ei roș-albastre italiene la săniuța miniaturală în care-i punea pe ursulețul gătit în Moș Crăciun pe Oamenii de zăpadă abia așteptam să desfacă și jocul Lego stăteam și eu încălțat cu ghetele noi ce făceau scârț scârț scârț ca pe un strat întărit de zăpadă o ajutam pe Izaura să intre în cort se-mpiedica-n cizme pragul de plasă era cam înalt filmam fazele împărțirii cadourilor ne pupam dar mă mustram mă căiam că am fost cel mai mare nătâng de pe pământ că nu ți-am luat nicio floare niciun simbol ce să mai zic de-un dar precum meriți tu Irsando cum de-am uitat cum cum cum și stând noi pe canapea îți urmăream expresia aparent liniștită iată ce iubită adevărată am nu se simte umilită eu m-am sclerozat iar ea nu s-a supărat poate mi-ar fi sărit în brațe de-i dădeam pisoiul ăla care urla pe-un maidan înghețat chiar dacă părinții ei îmi dădeau apoi cu el în cap poate că se consideră jignită dar n-o arată în niciun fel suferă ca o regină atunci nerăbdătoare tu Irsando te-ai întors n-ai mai răbdat mi-ai spus intim la ureche să n-audă și ceilalți – plecaseră pe hol “iubitule, spuneai că mi-ai luat un fular ceva” bate-mă Doamne numai în cap bate-mă să mă bați cu ceva tare dur că tare prost m-am făcut mi-am zis Doamne Tu m-ai făcut deștept eu pe zi ce trece reneg creația Ta mă reneg și mă prefac în ceea ce nu aș fi crezut să ajung într-o piatră nesimțitoare într-un catâr am sărit ca un arc din pat și m-am repezit la ultimul raft al dulapului-bibliotecă acolo pitisem într-o pungă căciula și fularul lung de lână confecționate artizanal cumpărate din Gara de Nord direct de la “artistă” pe un ger de minus câteva grade a doua zi după apocalipsa mayașă la douzeci și trei de ani de la focuri trasoare bâte răngi și cuțite revoluționare te informasem atunci sumar despre cadou pe mobil în seara aceea geroasă în care nici trenul de Cluj n-a avut întârzierea de cinci minute-anunțate însă uimirea mea de Crăciun și hipnoza fericirii din ochii Izaurei m-au făcut să uit să ratez momentul împărțirii cadourilor și m-am bucurat foarte cum nu cred că s-a bucurat soț de Crăciun mi-am cerut iertare dar m-am și felicitat că nu am uitat să-ți fac un cadou chiar dacă-am uitat complet să ți-l dau
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate