poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-26 | |
white violin vs. black violin
1. da, atât o pereche de mănuși negre peste mâinile albe și asta în timp ce drumul se închide în față se transformă într-o pantă abruptă și noi îngrămădiți în spate cu trapa deschisă și gerul blând 100 de kilometri contra vântului Așa ne transformăm în oameni de zăpadă jumătate negri, jumătate albi cu suflete și nasturi roșii oare ce visează oamenii niște copii care zgârie chiciura aproape transparentă de pe geamuri * ? niște copii care întind gheața pe ele și apoi o taie cu trusa de traforaj? 2. un moment suntem blocați în timp ce roțile patinează în gol. așa cum se termină toate. întâi ne e frică apoi ne imaginăm o poveste în care dacă ar aparea un om de nicăieri care să știe să cânte ne-am uita fascinați la vioara lui neagră și degetele înroșite de frig cu coardele intrându-i în carne am uita de toate și frica ar dispărea * dacă el ar fi disperat, singur în seara de crăciun ar căuta un ponton și s-ar arunca de pe el în apa înghețată. vioara lui umană n-ar pluti s-ar sparge în bucăți, casantă dacă i-am da mănușile noastre el n-ar mai cânta pentru noi, s-ar duce acasă și le-ar spune copiilor ce a visat / el singur îmbrăcat într-un echipament alb, sterilizat cu rănile cauterizate stătea singur pe un câmp și cânta la o vioară foarte albă. Așa ar fi visul lui. 3 iar copiii l-ar asculta fascinați în timp ce mănâncă ciocolata doar noi am fi rămas acolo așteptându-l totul și munții de sare s-ar fi topit în biserică oamenii ar fi învățat să tacă imaginându-și doar lumina pe care o dă un bec cu filamentul expus așa cum și noi îngropați în zăpadă și mii de fotoni am fi fost fără mamă și tată ca niște copii singuri călătorind într-un vagon de dormit în care a murit toată lumea de frig pentru că undeva pornind din svalbard luminile boreale au otrăvit atmosfera și aerul foarte rece a ajuns și la noi cu toate lucrurile înghețate în el/ sania, renii, fetița cu paltonașul gri care îl așteaptă pe moș crăciun deși știe că el nu există și ea insăși nu există doar uriașele platforme petroliere din marea nordului cu pompele răstignite pentru ultima oară la jumătatea drumului dintre aer și apă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate