Nenicule, nu-mi place lauda de sine
Pentru că, tu știi, nu miroase a bine.
O fi zbierând tânăra domniță,
Când din condei, când din peniță,
Dar nu-i degeaba, știi și matale,
Deși e drept că nu i-ai stat în cale.
Am și eu o întrebare, cu iz ușor moral,
De ce întrebai de ea la oficiul poștal?
Se poate ca domnița să tot fi știut
De la acel moment demult început
Ceva ce nici până azi, nenicule, nu știi,
Că mereu te poți baza pe niște copii.