ai uitat cum să te uiți prin gard
să sari cu piciorul printre uluci

hai
sărim cu totul în sus
în seara înecata în iarnă
am uitat cum treceam peste piatră și lemn
cum bate toaca în inima vremii

am uitat
am uitat de pasul domestic în cercul de zi
în perdeaua dintre gutuie și nuc

hai
ne uităm prin gard
acum cât ne mai lasă umărul stâng
se vede o lume de praguri mari

uite
e lumină în vârful de pom
e para ce nu a căzut de multe-anotimpuri
se ține de frunze
și ele de de pom

știu
nu vrei să te uiți
printre lemne străine

sunt vechi pentru tine
de mine-au uitat

voi reusi într-o seară
să văd ce-am visat?