poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-09 | |
Poetul are nevoie de ceva foarte înalt să-l țină în viață
Degeaba îl vezi uneori cu unghiile murdare de pământ El doar a scormonit în miezul de iubire, are nevoie de ceva Care să-l ridice pe vârfuri, ceva mai groaznic decât moartea Poezia este un reziduu pe tălpi din altă viață când a fost înger Și acum se curăță, se curăță, de acest intangibil moment Oxigenul pe care-l respiră e dincolo de cablurile electrice E ușor de recunoscut după scara crescută pe șira spinării Își duce viața pe stratul afânat al scoarței terestre Și nimeni nu-l iubește, în urma lui cresc ramuri lungi, mlădioase De parcă ar fi făcut dragoste cu-o salcie pletoasă Sub orice chip vrea să se întâlnească cu el și-atunci pleacă Fără niciun antrenament spre acest tip de Himalaya Fără să știe ce e un îngheț și de ce uneori cuvintele amorțesc degerate Mulți dispar în drumul ăsta blocați în grămada de ființă Nu cerșește prea des, uneori o copilărie, un alt cristalin Ceva care să-l treacă de ferestre, îl găsești la terase, la mese din lemn Nu se plictisește că strălucirea vine din el, are acest filament În palmă care pâlpâie ori de câte ori e întrebat de vorbă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate