poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-02 | |
am fost născut despuiat
fără lacrimi fără țipăt nu am avut ochi de bărbat și o mamă care să mă strângă la suflet copil fiind am învățat despre sânii femeilor despre culegătorii de struguri despre spărgătorii de lemne știam poveștile cu harap-alb pe de rost și vorbeam cu frunzele ca poeții apoi te-am întâlnit la ieșirea din olimp ieșisei cu vaca bunicilor tăi la păscut în spate câțiva zei chicoteau și-ți admirau părul m-am îndrăgostit de tine numaidecât geometric m-am apropiat cu umerii aplecați timid pe jumătatea întunecată a cerului și ți-am șoptit dă-mi mâna hai să mergem la far farul care luminează calea cărnii și zborul de pe țărm să aruncăm cu crengi de măslin în mare să ne-nstrăinăm de dumnezeu și de lume tu m-ai urmat ca un zvon zâmbitoare ca o leoaică cu bentiță roșie// pășind visătoare peste nisipul ce nu lasă urme m-ai urmat peste tot timp de mai mulți ani până ce fluturii au rămas niște umbre până ce dintre goluri au început să crească scaieți și pruni și sub noi se adunau tot mai numeroși nori cirrus cu fiecare zi ce trecea observam în ochii tăi litere încondeiate apăreau peste noapte și se așterneau singure pe hârtie tu negai iubitule sunt doar vorbe iubitule trupul meu nu este răstingnit la picioarele cuvintelor ascundeai de mine în buzunare bulgări de pământ pătat și îmi era tot mai frig și nu am avut încotro te-am lăsat să pleci pe la sfârșitul sonetului eu care nu vărsasem niciodată o lacrimă nici la îmbrăcarea miresei nici la înmormântarea melcului am simțit deodată o durere surdă adunată de pe toate drumurile din toate gangurile existenței din toate ungherele nopții iar deznădejdea mi-a cuprins umerii lăsându-mi zgărieturi adânci amprente mărșăluiam neîntrerupt pentru a muri soarele părea o floare cu petalele negre zăpăcit mă împiedicam de pietre și de ciorapi de mătase// la capătul călătoriei m-am prăbușit pe malul râului călmățui am plâns pentru prima oară în viața mea și te-am strigat cu atâta putere încât a început să ningă catapeteasma templurilor s-a rupt în trei trupul oamenilor s-a rupt în trei http://www.youtube.com/watch?v=IbgpjqNN2Vs
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate