poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-26 | |
nu știu
m-a apucat așa dintr-odată stăteam în pat cu lumina aprinsă era lumina aceea dată de așternuturi noaptea sub bec când m-am trezit că trag cu putere sertarele că scot din balamale ușile dulapurilor o ploaie de cărți și bibelouri s-a abătut peste cameră când mi-am dat seama ce făceam am ieșit în stradă cu sângele fluturând în mine ca un steag de pirați tremuram eram în sevraj sau cel puțin așa scriam zilele alea în jurnal evitam magazinele cu frigidere și galantare pline ochi cu oameni pierduți în supermarketul din ei m-am întâlnit în parc cu un prieten înalt m-am bucurat poate chiar prea mult oricum atunci au căzut ceva frunze din copacii din jur i-am povestit tot și l-am rugat să mă ia acasă la el să mă ascundă (un câine a început să ne latre) dar ajunși acolo m-am aruncat pe toate lucrurile din casa lui era noapte în continuare sirenele poliției se auzeau pe stradă eu zvârleam scotoceam rupeam căptușeli cu dinții unghiilor când am fugit pe scări rușinat de mine prietenul mă privea din pragul ușii îi auzeam inima bătându-i am alergat năuc pe alei nu prea umblate la ora aia nedescoperită încă mă uitam adânc în ochii celor pe care îi întâlneam îi făceam să oprească discuția în care erau angajați mi-am făcut curajul și am început să intru în vorbă la început cu cei mai neajutorați apoi când am început să prind curaj notorietate și cu cei puternici dar mereu se termina la fel mereu le scotoceam până și tubul cu pastă de dinți acum sunt pe marginea unei autostrăzi pustii dacă dumnezeu ar exista sigur ar avea palma plină de stele ca în noaptea asta și ar ține-o deaspura părului meu iarba de pe câmpia din spate nu a căzut încă toată înapoi pe pământ îmi tremură degetele pline de rădăcini dar totuși cânt din muzicuță așa se termină totul cânți dintr-o muzicuță chiar dacă nu ai una cu tine și undeva departe se aprinde o lumină se deschide un geam odată eram la o femeie răscoleam peste tot am dat peste scrisori de dragoste peste poezii scrise de mână peste fotografii vechi din ce în ce mai mici fotografii cât unghia cât gămălia unui ac zvârleam cu ele ca o mitralieră și ea plângea cu membrele despărțindu-i-se ușor ușor de corp din stradă se auzea un grup de suporteri veniți de la un meci care intrase în prelungiri
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate