poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-17 | |
acasă zâmbește și toarce șoptește și mângâie
mă duce în pat îmi desface cămașa eu mă uit la crăpăturile din tavan la locul acela prin care se insinuează facem copii, iubito, am casa plină nici nu știu cum îi cheamă vine cu câte unul în brațe, doar așa, să pară mai sigură, să fie mai mamă e mereu mai aproape nu mă lasă singur în mintea mea se lovesc se întâlnesc toate mările toate râurile ea mă ține de mână e foc e zăpadă când plec, dacă plec, nici eu nu mai știu, se agață de mine îmi trece printre picioare ca o vulpe turbată și rece țipă înjură ieri mi-a aruncat toate hainele toate hârtiile (îți scriu acum pe eșarfa uitată pe scaun în seara aia când ascultam accidental babies) s-a tăiat într-o mie și toate lucrurile mi-au leșinat în brațe. refac un puzzle defect. am crezut că-ți văd poza într-o revistă ea doar de tine se sperie, să știi ce să-ți mai spun, omule nici eu nu mai cred în nimic singurătatea are acum vârstă substanță avem copii împreună și uite sunt atât de mare că nu mai am loc în nicio clădire. mulțimea mă arată cu degetul ”ala e cât casa de singur” și totuși de tine îi e teamă, dilara http://www.youtube.com/watch?v=aoh1uDhxZCM
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate