Îmi caut idoli din străbuni ca să-i pot plânge,
Să-i venerez pentru dreptate, cinste și onoare,
Dar nu-i găsesc și sufletul profund mă doare,
Că-mi sunt doar vașnici vărsători de sânge.

Mi s-au înscrijelit în scoarță mulți războinici,
Ca să-i cinstesc după omoruri săvârșite;
De-un Mihai, Mircea, Ștefan... mi-au făcut ispite
Educatori de crudul cult, înfipt în vârf de bici.

S-au mai pierdut un Cantemir sau Brâncoveanu,
Dar am un neam, al lumii ca și-al meu,
Ce-și soarbe răul cu nesaț, omorul-zeu...
Ce-l cântă-n plai un Delavrancea, Sadoveanu...

Dar mi-e rușine și nu vreau model cruzime,
Nu vreau să preamăresc... să iert pedeapsa;
Nu cred că inima e un buzunar și suflet țeasta
Și vreau morală multă, multă limpezime!...

Mă uit cu jind printre ctitori de-alte popoare
Și-s mut de-atâtea pilde, har, înțelepciune;
Nu doar biserici pentru-o falsă rugăciune,
Ci multă carte-n piatră, file... piele, că nu doare!

Ce trist; istoria ce-o scriem azi e tot bolândă,
Păstrând la fapte-n slove chipuri fioroase
Sub pavăza unei iubiri de neam... Pilde odioase
Se-mplântă pe furiș de mic, în inima plăpândă!

Și un Palat am doar, Castel de bună pace
Și pe acela neamu-mi crud tot mi-l detestă;
C-ar fi al lui, nu-al Regelui -ce-i ca o pestă-
Și-n loc de adulații, îl ponegrim de mult, tenace?!...

De mii de ani tot am distrus, am ars conace, averi;
Doar câteva ruine, tot furând, le mai cinstim (?)
Și viitorul, tot tenebru, în gir îl proorocim,
Tot distrugând, furând... ce-aveam până mai ieri!

Oh, nu-s francez, german, roman, nici ceh nu sunt,
Să-mi umplu suflet, minte, trup, de cărți, palate;
Să am Newton, Copernic, Sofocle, Epicur, Socrate...
Nu numai Țepeș, suliți... Să mă văd cinele ce sunt!!!...
19.08.2011