Un cal și-o iapă – tânără pereche –
Întorși, epuizați, de la arat,
Stăteau de vorbă, lângă șura veche:
„Să-ți spun, iubite, ce s-a întâmplat!

Stăpâna, în grădina de acasă,
A vrut să pună-un strat de pătrunjei
Și-a presărat, frumos, sămânță-aleasă,
Primită-n plic, de la vecinul ei.

Dar, după zece zile, în grădină,
În loc de pătrunjel, crescu mărar.
Desigur că sămânța e de vină,
Ce semeni, iese la iveală, clar!”

Și calul uluit privea ceacâr,
În timp ce asculta povestea spusă
De iapa ce-i născuse un… catâr.
Morala care-i? Poate fi dedusă!...