am văzut ieri un om care vorbea cu o pungă
avea degete ieșite prin pantofi și smocuri de păr lipsă
ca o iarbă cosită neglijent
l-aș fi luat să îi arăt scările care urcă și coboară urcă și coboară
oamenii vânători de comori prin asfalt dar
era preocupat și nu e politicos

metafizica plasticului trebuie să fie ceva
mă gândeam
pentru că plătea un preț atât de mare
și oare cât știe o pungă
și oare cum îl face mai fericit decât mine
sau decât doamna gata să plângă pe bara din metrou

probabil noaptea punga îi șoptește la ureche lucruri drăguțe
și se încălzește și lumina felinarului strâmb e suficientă
la fel banca fără acoperiș sau bucățile de pâine din care mâncase deja
mucegaiul.