Împinsă fiind de viață ard etape,
Fac salturi repezi fără să opresc
Valul din sânge, când mă nimeresc
Schijele arse, ca să mă îngroape.

Muntele-mi cântă bucuros să vadă
Unde-am ajuns și cât m-am înălțat,
De când pentru urcuș m-am încălțat,
Că poate dau pe culme de zăpadă.

Nu mi-este frică să mai rup o floare,
Și-mi place mult cu mine s-o visez,
Fiindcă mi-o pun în păr când meditez
Și scot frumosul din ascunzătoare.


Florina Ladislau