poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-08 | |
Ferestrele mi-au fost dintotdeauna amice
au urlat tocmai la timp când ai trecut prin ventriculul lor stâng ca un planor cu elice și a rămas în urma ta doar sângele lor închegat în vreo mușcată decrepită cu petalele uscate de o severă peritonită. Și cum mă mai rostogoleam în aromele tale ca să îți gust din gânduri deplin când tu însuți erai rotirea-amețitoare a unui carusel calin! Cum nu știam ca o inocentă pânză străvezie de Siam că am să pier pentru totdeauna din mine de ai să mă chemi astfel, de ai să te împrăștii în ceea ce simt, cu toate nuanțele tale acrișoare pe fruntea mea pe alocuri de lut pe alocuri de sare, tu, răsfirare de fluturi răsturnată mereu într-o anodină picătura de apă... Și universul tot se învârtea/de la prima până la ultima stea cu toate ale lui ascultând/rând pe rând prin vreun fir de praf/prin vreo leneșă novă scriindu-și epitaf cu atâtea ferestre amice care de-atunci n-aveau să mai lase/printre aeratele oase ori prin dreptunghiulară inima lor/nici măcar un deznădăjduit cocor, de atunci genunchii mă numesc Euridice.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate