poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-07 | |
frământați dintr-un aluat cleios
norii își purtau pântecul peste ridurile cerului în timp ce un fluture își scutura aripile de lumina rămasă ducându-și dorințele în adâncuri iar eu cu degetele albe mă țineam strâns de stânci și rătăciri reci, zgomotoase tu, draga mea cu genele trase în schiță-cărbune mă priveai suspicios, capricioasă mușcându-ți buzele roșii-cărnoase cu dinții tăi lapte râzând apoi voluptos când mă prindeai răspunzându-ți prin nori, peste creastă aruncând sfori (pe care le desfăceai doar ca să-mi dai fiori pe sub coaste) vântul despletea părul tău și soarele atunci fără cuvânt sorbea despărțirea dintre ape și stânci depărtări de-o frumusețe albastră și ca într-o moarte am atins/redeschis prima dragoste răni, ticuri, gesturi, un țesut de dureri/compromisuri și am înfipt în pământul fin dintre crestele cu coardele-ntinse peste neguri de frig și de vânt neliniști în timp ce tu îți încolăceai coapsele vibrând de dorință (cu sânii și pântecul tânjind după scâncete) și cu un oftat ca o lamă izvorând din sufletul strâns am deschis vinul ce-l păstram pentru ultimul și-am turnat pentru tatăl, fiul și duhul sfânt (ca un cântec) peste stânci vinul cădea incolor
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate