poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-03 | |
-Iar mi te cațeri, Tărcato,
Mi-ai zdrelit scoarța de tot! Vezi ce urât mi-ai crapat-o? Și sufăr de nu mai pot, Că sunt tânăr, am lăstari, Dar arăt ca pomii mari! Te alinți, mă gherăiești. Când vrabia o pândești, Îți scoți gheara din perniță, Și urci iute pe crenguță. Iar eu tac, dar nu mai pot, Am și eu drepturi, socot! Pisicuța, sfârr! îi toarce: -Te-aș lăsa mărule-n pace, Dac-aș prinde vrăbiuța, Fără să îmi scot gheruța. Dar alunec făra ele, N-aș vrea să-ți las urme grele! Simțindu-se vinovată, Se alintă, roată, roată, Pe langă tulpina sa, Sfâr, sfâr, sfâr, torcând așa: -Iartă-mă, te rog eu, mult, O să-ncerc să nu mai urc!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate