Mii de silabe în sute de cuvinte
În gânduri care par mereu nepotrivite
Din inimi ce palpită, cu camerele frânte
În lumea ce ne fură tot ceea ce promite.

Bolizi care străbatem un punctiform destin
În clipa noastră scurtă, dar lungă ca un chin
Eclectică, cu ură, iubire, divers și anodin
Pahar ce se tot umple, oricât de mult sorbim

Moluște căutând o formă și-un schelet
Deși-s pe fundul mării, cu trupul incomplet
Picturi pline de praf pe-al soartei șevalet
Bijuterii perfecte, uitate-n amanet

Putem poate-ntr-o clipă, cu vorbe mici și mute
Să ne strigăm durerea, ce nimeni n-o s-o-asculte
Să pară că suntem, în zări prea nevăzute
Să câștigăm, în vis, o clipă din erele pierdute