poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-25 | |
Ajutor! Simt cum mă prăbușesc
În neant. Pustiu și negru e abisul și fără creier. Fără creier Fără de gândire. Memoria pierdută-n amintiri pribegi nu mă ajută. Nu mă ajută să mă pot ridica din zăcere, din lâncezire. Nu pot găsi putere. Nu pot avea voință. Nu pot trezi conștiință... Pierdut. Pierdut în nicăieri. Urât, scârbos, penibil comportament tembel. și tremurat, și tresărit, pășind pe drumuri, amețit și hâd și plin de bube mi-e sufletul în trupul cocoșat de povara nopților plânse-n așternut E totul oare pierdut? Vreau să mai pot recupera ceva, sa nu fiu mort cu totul, numai pe jumătate. Totul pe jumătate. Anevoios e drumul ducand la libertate. Mă simt în plus față de mine, de parcă n-aș fi eu. Sunt doar ruine. Aș vrea să mă adun din multe bucățele să mă lipesc, să capăt iar putere, să pot renaște iarăși ca Phoenix din cenușă... Ce ciclu dureros! Monstruos. Hidos. Ce nu are sfârșit, nici început...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate