poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-09-23 | |
Sunt oarbe ferestrele crâșmelor din port
Cârciumarii au murit demult Toți Nici clienții nu se simt mai bine Unii întârziați își găsesc sfârșitul In brațele madamelor fardate gros Care în locul crucii Poartă în spate Câte un felinar roșu Orb și el. . Parcă a trecut moartea prin oraș Iubito Nu-i simți mirosul ? Nu Nu e mirosul de smoală și vinete coapte Ce se răspândește pe mal de fluviu De pe slepurile ce stau să putrezească Nu-i nici mirosul canalizărilor De unde își culeg hrana pescărușii Miroase a moarte și secetă Și mirosul ăsta ne intră în piele Mirosim a moarte Iubito . Sunt oarbe ferestrele crâșmelor din oraș Și prin întunericul lor Rătăcim stingheri căutând un fluviu În care să ne vărsăm Și o ploaie care să ne acopere De păcate Tu strigi Ia-ne pe noi păcătoșii Ploaie Și dă-ne aripi de dragoni Cu focul lor care Să ne purifice . Ne-am ars aripile în zadar Iubito În oraș tot miroase A moarte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate