ai crezut că trăiești în anul douămiizece sau douămii
doișpe sau pe-acolo te-ai conectat la facebook
ți-ai plasat comenzile blestemele verzi rugile ude rugile
mîloase în anul douămiidoișpe erai un bun surogat al durerii
varianta tehnică a visului varianta robot-aproape-humanoid a
elenei din troia atît că nu fugeai atît că nu faceau războaie pentru
tine în anul douămiidoișpe nu te-ar fi ars nimeni pe rug

așteptam cu leonardos și leonardos era pescar și leonardos
prindea în plasa lui poezii prindea cîntece prindea femei
așteptam amîndoi pe țărm și eu făceam o cruce pentru
leonardos o cruce mare de lemn s-o care prin toți
anii ăștia puturoși omienouăsuteșaizeci și opt omienouăsute
șaptezeci și ceva înălțam crucea lui leonardos ca pe un zmeu
incendiam crucea îngropam crucea și o ciopleam din nou și
asta a fost tot pe plaja aia și cînd leonardos nu mai avea nici
cîntece nici poezii nici femei pe plaja aia ai apărut tu și
te-a luat bineînțeles leonardos te-a învelit în plasa lui
goală ți-a mușcat sfîrcurile prin plasa lui ți-a șters lacrimile

să-mi bag picioarele și-n leonardos cu toate cîntecele
poeziile și femeile lui - leonardos melancolia retractilă
vegetală a secolului să-mi bag picioarele și-n iubirea ta
să dansez pe oasele ei galbene ca un siberian monstruos
al tătucului stalin ca fiul hidos al lui frankenstein și
iubirea să geamă iubirea să plîngă iubirea să piardă cam
douăzeci de kile în greutate să apară pe stradă așa suptă
în obraji să-i fluture pantalonii jegoși pe cur să o scuipe
cocălari pițipoance poeți blenoragici să privească în gol în
nesfîrșire