mărul devenea oglindă
liniuțele crescute în coajă alunecau pe degete pe mână
pe vârful bocancului
atunci a venit trecătorul și mi-a strecurat
în tâmplă un cuvânt
eram copil și cântam fără să înțeleg cântecul
până când Dumnezeu
a apucat de clanță și a tras
așa s-a deschis cuvântul
așa am trecut eu pragul
așa m-am așezat ca o pată pe inima lui
ca o umbră pe chipul lui
prin umeri vântul legăna o poartă