între pereții tăi stă aerul meu
de când îl provoc la asfixiere
toxinele din mine ies
le aduc înapoi într-un fel de
nedespărțire de viață

pironiți în ochii mei
își pierd formele prin
umplere cu tristețe

miros de capăt de
lume un spațiu prin care
se moare domol

nu m-am mai întors în mine
de când timpul a pocnit organic
uite-mă într-o dimineață
cu picățele pe trup

de parcă nu
aș mai fi eu sau
lumea în care am ajuns e
alta mult prea
departe

dacă-aș zări spărtura aș face
180 de grade

(5 sept. 2012)