E iarnă, patru fără cinci și-un sfert,
Un câine miaună în greaca veche,
Mi-am congelat să-mi pun la fiert
Un sloi de vară fără de pereche.

E noapte, soarele mă bate-n cap
Ca inima unui depus la morgă,
Mă duc să torn într-un proțap
Un surd pe care-l țin de vorbă.

Se nasc cireșii în deșert la munte,
Acolo unde o găină fată gemeni,
Pe pajiște pasc peștii cu copite multe
Iar țurțurii așteaptă să îi semeni.

Mi-e dor deja de vara de la iarnă,
Să umblu-n fundu' gol pe derdeluș
Și să culeg un ghiocel la toamnă
Din proprii-mi creieri care iar sunt duși.