câțiva oameni mă urmăreau prin zăpada ieșită din piele
și bobul creștea între sporturi de iarnă
împreună așteptam împreună să urcăm pe munte
cu nerv ne iubeam până sus cu frică ne
țineam de mâini ca între torționari ne
frângeam falangele ne continuam căderea
un șir îndian de regrete
trupuri sălcii pe care nu le mai cunoșteam

(coborându-mi pe gulerul de la haină
spre interior soarele mustea din hău
de agonie)

apoi perfecționam ciclitatea dintre
cearcăne și sprâncenele albe
spre descoperire

(voi fi dat
prea puține sărutări
la vremea trilurilor)

parfumul între coperțile de sticlă
mireasa nuntind