poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-08-01 | |
Evident,
când se deschid păsările înspre aer eu nu mai respir. Te țin de mâna foarte cuminte, foarte dezbrăcat, foarte fără tricou, foarte fără piele, foarte mult fără coaste și fără vreo alta structura metalică și număr în gând câte un vultur sau câte un sfânt și te sărut pe după umeri cu câte o noapte pe jumătate transformată în marte sau într-o altă planetă mult mai pătrată. Îmi arunc restul de haine pe după hiene, pe după carul mare și te caut din priviri și din sub unghii în balconul cu flori foarte uscate și fără vreo altă structură metalică. Planetele pătrate se aliniază pe vertebre, pe genunchi, pe oase în general și atunci pasările se deschid înspre aer fără vreun sunet acordat. Eu te țin de mână foarte cuminte și formez un patru și un șapte la interfon. Nu e nimeni acasă, florile, balconul, cărțile, ceaiul și toate celelalte structuri metalice își căută o altă planetă pătrată. Evident te sărut pe după umeri cu brațul meu lung. Tu îmi zâmbești. Eu sunt un om mai înalt. Mult mai înalt. ă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate