Profet

Mereu mi-amintesc pustiul
Pentru că are-un sfârșit,
O margine fericită de unde
Pot fi din nou izbăvit
și pot iubi, din pustiuri
și-aduc trandafirii culori
și pasărea caută pustiul
în drumul spre sud, printre nori
și versul meu izvorăște
ca apa din stâncă-n pustiu
și viața mea se sfârșește
ca roua-n nisip auriu.
x x
Patria sa este singurătatea,
Bătrân semănând cu munții,
Călător cu norii în spate,
Coboară sub osul frunții,
Dansează cu Cartea în brațe,
Cu ochii în ochii Divinului,
Nu mai are nici gură, nici față,
Dați-i un nume străinului.