poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-23 | |
A XXI-a
În versuri despre proză La casa verde Ce nu-i la Nistru, ci undeva nu prea aevea... Prin ușa brusc deschisă O îngeriță soră mă privi în față Cu o privire „fulger”, ce îmi păru „ghidușă” Și-mi tulbură privirea mea pezișă. Curând prin galaxie prietenii prin stele, prin labirinturi arborescente, s-au dispersat, dar n-au dispărut cu totul. I-am căutat apoi într-un tunel nu într-o aulă universitară Pentru că, de acolo, din tunel – au vrut să evadeze în lumea celor ce adoră: tandrețea tăcerii în liniștea serii și-n prea tăcuta beznă a iernii de sub pămînt, unde ne pierdem în labirinturi sau în niște intestine în continuitate, de unde doar Îngerii au scăpare, aceștia fiind scuipați afară - din tunelul arborescent, care mă iubește încă de când eram un copil mic la fel ca și femeia numele căreia nu doresc să-l divulg, pentru că numele ei, nu este nici Georgeta și nici Ana. Numele ei este prea cunoscut și ea... după cum se știe se numește: MOARTEA. Ea la fel ca și tunelul Mă tot iubește din copilărie Și mă va iubi până la capăt. Pentru că ea, abia de așteaptă clipa, Sau momentul... Iar „fulgerele” vor lovi și vor pătrunde chiar și-n tunel.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate