poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-18 | |
Căutător la porți de infern,
trag după mine clopotele rupte și sfărâmate ale neființei, alerg către iluzie cu aripi arse de vânt, îmi caut speriat ultima secundă de neliniște care șterge umbra pașiilor tăi, alergând mereu către sfârșit și cern în mine tăcerea, durerea nesfârșită a unei morți care se apropie, fericirea clipei întunecată de soarele ascuns în noroi. Cerul albastru se prelinge pe obrazul meu de sticlă, cu un singur zâmbet ochii mei cuprind stropii de sânge care cad neîncetat peste aripile îngerilor prăbușiți în neant. Îmi caut un loc fericit, ascuns de otrava cuvintelor, ferit de furtuna pietrelor ascunse în suflet, căci moartea e destinul neîmblinzit al vieții, iar viața e moartea destinului. Clipa, pahar cu otravă băut de însetatul orb visător la lumina neprihănită a unui gând. Soarta, piatră căzută din cer peste clipele murdare. Sunt eu, Doamne, iluzia Ta târzie, visul Tău pustiit de cuvinte, cerul Tău însetat de lacrimi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate