poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-18 | |
Noi cei străini ce n-avem loc la masă
Ajuns-am iară-n Ieud întristați S-o înturnat șî Dumnezău acasă Da’ oaminii de mult erau plecați Eu, unu’ dintre ei, stătem la cruce De drumuri. Ca să mărg în sat stătem. Am vrut să plec da’ nu mă putem duce Ș-atunci am înțăles că-i un blestem Șî mi-am luat de-a umăr cé valiză Șî am pășât în Ieud, înapoi Șî unu’ m-o-ntrebat dacă am viză Că Ieudu’ nici nu mai ști’ de noi Ãia plecați în alte părți de țară Ãia mai „domni” ce stăm la București De-aceea e privirea mea amară: Că știm cine suntem. Da’ cine ești Nu știe decât cel ce stă de veghe În stația de-autobuz mereu: Stafia asta căutând pereche Semnând o viză câtă Dumnezău Da’ tăt m-am dus pă drumu’ câtă casă Zdrobindu-mi amintirile sub pași Șî brusc mi-am amintit de-o sară arsă În falsul joc al „domnilor” rămași Șî ajungând obsesiile-n stradă Știind că moartea mé îi lucru scump M-am pus pă laița plină de zăpadă Crezând că îl înviu pă domnu’ Bumb Ș-apoi înțălegând că pré târziu’ O pus ștampilă pă plecarea mé I-am spus lui Dumnezeu să-și lase Fiu’ Să facă iar „acasă”. De-a puté.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate