se-ntâmpla să fac dragoste, apoi
dormeam ca un păianjen în greva foamei
visam la o iubită ce avea să-mi măture păcătosul de întuneric
dar nu
cum nu mă puteam degreva de propria-mi plasă
înaintam în magma tristeții de dincolo

mă trezea mama în miros de cafea, învârtea globul de pe masă, hrănea felinele
eu aș fi vrut să le îndestulez cu frunze, ca pe omizi
să duc peștii, vii, să se dea în delfini și-n lei de mare
să-mi transcrie expresii în apă: bungee-jumping
cât să iasă din închipuirea mea

azi

sunt același, cumva insomniac
o cimilitură
cu mai puține trăsături de dragoste
cu întrebări mai scurte despre lumină
și mult mai sărac decât un părinte, decât copilul

de ce
alterarea ta
alterarea mea
nu se pot iubi