Îmbracă-te iubito când ne iubim,
Cu sinceritate și delicatețe pe chip,
Și într-o formă o să ne contopim,
Făcută din al timpului trup de nisip.

Fă-mă să zâmbesc când te-ntâlnesc,
Atât cât să pigmentezi frumusețea,
Și-o viață cu iubire am să te hranesc,
Și tot cu ea-ți voi stinge setea.

Dă-mi firul mătăsii ce inima-ți acoperă,
Și lasă-mă să-mi croșetez gândul cu ea,
Iar tu-mi vei fi a vieții capodoperă,
Purtându-mă în infinit destin de stea.

Lipește-ți pieptul de al meu, cu simțirea,
Și vei vedea deasupra ceasurilor vieții,
Forma sufletului meu șlefuit de iubirea,
Ce ți-o port de-aici până-n neantul ceții.