În vinul atât de limpede
unde locuiește adevărul,
neîncrezătorul
își bea minciuna,

doar proverbul cum îl cântă,
răscolește-n trup verva.

Bucuria iese prin pori
de nu se satură nimeni,
timpul se preface că pleacă.

Veselia acoperă seara și noaptea
cu cristaline degustări prelinse
pe buzele paharelor înalte
aburite de răcoare.

Mirosul urcă în piramide
ființa licorii sfințite.

Numai noi rămânem pe loc,
să căutăm mai departe adevărul
doar în vin.