Nu mi se-ntâmplă adesea, din păcate,
Dar azi m-am pierdut iar în pietate
Cu ochii-n lacrimi căutând părinți
C-un dor nebun, mai mult decât de sfinți.

Îmi mângâie timpanul vorba caldă
Ce-o avea tata... Mama iar mă scaldă
Cu mâini micuțe, parcă-n puf și ochi de pluș;
Mă dojenind că-s iar murdar, un jucăuș.

Aș strânge-n brațe aerul de atunci, aroma
Ce am pierdut-o dar o simt. Sunt iar aidoma
În casa parcă din povești ce le-am doar file,
Cu grădinița îmbujorată, plină de zambile.

Sunt iar la masă seara, ca-ntr-un cuib
Sunt printre rândunelele ce puii își îmbuib...
Aud cum tata, Breul, cheamă fin pe mama;
”Jeni, hai la televizor, începe serialul, drama...”

Sunt iar de mână rând pe rând la fiecare
În palme calde... Mergeam la plimbare;
Știută că-i la bloc, la tanti Mița cea mai bună
Mătușă; durdulia ce mă stânge-n brațe, ca o zână.

Sunt fericit; nici nu mai sunt acum! Eram,
Am nodul permanent! Nu știu, atunci plângeam,
Sau e-un pelerinaj ce nu vreau să sfârșească...
Ah, cum să fac să mă topesc în turla strămoșească?...

... Să fiu iar cu bunica mirosind, toată scrobită,
Cu pas se legănănd în broderie-n jur tivită,
În zi de mers la slujbă; ”Că e-o sărbătoare...
”Nu uita vreodată, niciodată, zi de Înălțare!”.

N-am nicio grijă, chiar de n-am de toate,
Am inima un fulg, o simt ce fin îmi bate
Și ce departe-i timpul; ”Cum oare voi fi mare
Și cum voi arăta matur la-nsurătoare?”...

Dar nici nu-i timp, mă scutur, strigă cineva,
Mă cheamă... ”Dane, mergem la vâlcea?”
Și ies, mă duc pierzându-mă-ntr-o zi de vară...
Știți, nu mai am părinți, nimic... Plâng prăbușit. Așa am rămas de-aseară...............
15.05.2011