piano music


(când primul cântec se derulează,
aproape de marginea cartierului, în centrul soarelui sunt milioane de grade și
o păpușă albă se poate îndrăgosti de o păpușă rusească)

# Lent

mașinile negre nu mai trag dricuri
tu stai pe loc
alerg spre tine
în mijlocul unei intersecții
doar răsuflarea mea caldă se distinge
și lumina fosforescentă a ochilor lor
doar fumul negru al mașinilor
și nota do de jos
aproape de ciment

*
se vorbește în șoaptă
există oameni buni care plâng
există oameni buni care tac
există dungi albe pe betonul cenușiu
lungi, atat de apropiate una de alta
când lampioanele absorb o parte din căldură
și o eliberează
ca pe muzica de pian
ca pe un fir de sânge prin tuburile înguste
și se înfig ace de cupru
direct în rezervoarele mașinilor
direct în inima păpușilor mele

iar ele, lent , lent
se apropie de soare

(o singură operație pe cordul deschis
un singur
pacemaker
și mașinile negre se opresc)


# Douloureux

înainte era un drum vechi și îngust
erau echipa de intervenție
și forțele de ordine care dirijează
toate mașinile, oamenii buni, oamenii răi
erau șocurile și aparate care eliberează șocurile
dintr-o singură mișcare
și dintr-o singură mișcare inimile porneau

*
și inima mea se auzea
de pe un balansoar de metal
și cântecul rusesc
ceva senin care iese din inima blândă a păpușii albe
înainte de răsărit
când nimic nu ajunge la tine
doar răsuflarea de gheață a copiilor
care nu plâng, nu vorbesc, pentru că nu știu să plângă
nu știu să vorbească
nu pot să alerge
dar știu să se roage
știu să asculte
știu cum să meargă în tăcere,
fără durere, fără somn.