Nu sunt ca voi,
dar am inceput sa ma aseman
cu monstrii
din visele tale,
au inceput sa-mi creasca aripi
de nepasare
si dinti ascutiti
de necredinta,
iar culoarea pe care am capatat-o
nu mai seamana cu jocul acela
(o fi de la albastru?)...

As vrea sa stiu
unde sa-mi odihnesc tentaculele
obosite de atata lupta
cu mine
si as mai vrea sa ma iei de aici
sau macar sa-mi dai
o oglinda
care sa ma arate cum am fost
pe care sa o presar cu pietre
din inima mea...

cred ca si mintea mea
a luat-o razna
pentru ca nu-mi mai amintesc
cum aratati,
dar sunt sigur
ca nu sunt ca voi...