poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-20 | |
Vai, cum zburdă păsărele, cum pomii-și nalță fruntea;
Cum se-adună apele în ropot și cum și-alintă luntrea! Iar colo, floricele!...Ce-n mijloc de poieniță – Strâng gâze milioane - pământu de-l răsfață. Deasupra-le puhoi de stele ce-n cete răsună Noroadelor cad dragi ca-ntr-amor să le supună. Iar colo-a mea frumoasă, ce-o sorb într-o privire, – Mândră cununa-și pune,– să știu de-a ei domnire! Și cum se joacă, și cum m-ademenește, Ni-i atât de dragă slujba ce-n vecie ne unește! Ah! Cât de grea povara unei firi ce se arată - În tot ce lasă vrăjii gust și chip de icoană - în tot ce-o poartă! Ah, cât de greu mi-e toate să le-așez pe piept - apasă greu însuflețirea -– Căci întruna își cer jertfa! Cât de greu mi-e să-ntrupez iubirea...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate