m-a dus ieri sfântul clic pe un sait
și cu cât scroluiam cu atât
norișorul acela urca mai aproape de cer
pân’ ce m-am trezit deodată-n vârf
„lovez”, „observez”, „versez” mă-ndemnau
se roteau în jurul meu iar eu
împrejurul lor ca o musculiță de oțet
când m-am trezit zburând călare pe sticla asta mov
ca aruncată de mâna tunului
am văzut că vine către mine viața
mâncând pământul
clătinându-se ca un rățoi
am dat să mă feresc