poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-11 | |
Eram prea obosiți
și nu mai reușeam să le ținem sub control, iar ele simțeau asta și profitau de astenia noastră din plin: se zbenguiau călări pe biciclete, cât e noaptea de lungă, între scaunul de pe tavan și masa de scris. Alteori, în plină amiază, când erau nevoite activ să participe la pauzele de țigară, coborau, amețite de fum, și se încolăceau încet ca niște pitoni în jurul tâmplelor noastre, neavând de gând să se lase de capul meu și al lui tavi până nu storceau din ele ultimele picături de rațiune. Și-atunci, eram gata să ne smulgem din piepturi stiletele și să le decapităm una câte una pe toate, înnobilând după aceea paloarea foilor de hârtie cu-albastrul acestor umbre căzute din lună. Lucrurile reveneau apoi la normal, dar asta numai până în ziua în care le creșteau la loc alte capete. Aidoma unor ipochimeni contaminați de filozofie, ca de un virus necunoscut, am stat și ne-am gândit întrun cap și am ajuns la concluzia că nu are rost să le tot lichidăm, că neliniștea lor e de fapt una exterioară nouă, aflate cum sunt mai mereu în căutarea ungherului potrivit din odaie prin care să își croiască, până dincolo de ziduri, drumul de-ntoarcere către astrul nocturn. 11.06.2012; 22:22
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate