poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-26 | |
Când timpul a țipat furios
Ceasornicarul Caracalean, Își puse monoclul sticlos Și-l fixă direct pe cadran. Mustațile îi răspundeau: În acest oraș boem, Eu te-opresc când vreau... Eu iți sunt stapanul suprem! Dar timpul, îi surase trufaș, Mergând lejer în continuare, Aduse devreme noaptea-n oraș, Și-ncepu să se strecoare. Văzând acerbul lui raspuns, Reflectându-se pe cer, Ceasornicarul a împuns, Inimile lui de fier. Convins că e biruitor, Îl puse bine sub lună, Îi privi ora imună, Și se-mbătă de umor. Dar timpul nu l-a iertat, Cu pașii lui greoi, Trecu peste el îngâmfat Și ii spuse apoi: Pentru că te-ai împotrivit, Și-ai vrut să mă oprești, Cu zece ani te-am îmbătrânit, Și tot ai să mai primești. Ceasornicarul mai întelept, Cu părul albit de vreme, Găsi că timpul curge-ncet, Dacă-i rostești poeme. Și-a rostit până ce timpul, Tăcu, de cuvinte vrăjit, În final, pierzându-și ritmul, S-a oprit și-a adormit. Pentru a nu-l trezi, ceasornicarul, Citi tot restul vieții lui, Cat e ziua și noaptea, tot anul, Poema lui și-a timpului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate