În clipe de argint lunesc pătate
Mă-ntrec la vorbă cu "A fi"-ul iute,
Mereu pe frunte se adună-n cute,
A mai trecut un an prin minți-palate.

De-acuma Moartea-ncepe de se-ascute
ÃŽn trupul meu ca ploaia-n grele zloate;
De-ar fi să piară muzele cu toate
O zi aș vrea și încă una-n vrute.

Mă simt bătrân precum o piramidă
Ce gândul spre vechime îți întoarce
Pe când abia ieșit-am din omidă.

Dar vaietu-mi se pierde în răstoace
Și chiar de ochii-mi au lucire vidă
Privesc la mine de un timp încoace.