poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-25 | |
La căsuța poștală
același praf, aceeași rugină... După ani în care nu existam pentru nimeni, iar numele nu avea ecou pe nicio alee părăsită de gânduri, am aflat dintr-o broșură îndesată pe fugă, galbenă și tocită de lacrimi: “timpul s-a rănit pierzându-și aripile”. Să plâng, să râd, Să îmi vând visele, să le sigilez În plicuri fără destinație? Să uit că nu va mai fi mâine iar Azi îmi va cânta pe umeri nemurirea, pe acorduri de liră mută ? Mâine va fi un azi perpetuu cu o rutină tot mai grațioasă pe ceasul deja cuprins de bucuria primită în plic. Deja simt secundele gemând, tremurânde, în așteptarea minutului ce nu se mai naște. Fluturii încep să își uite zborul. Cui să arate dansul culorilor Într-o lume care nu mai cunoaște graba, fuga pasului spre ziua incertă? Mâine va fi un azi permanent fără lacrimi în numele acelui cunoscut “prea târziu”. Se va rescrie istoria exercițiilor de respirație... ...același praf, aceeași rugină, aceeași căsuță poștală uitată de expeditori. Secundele trec... a fost doar un vis.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate