poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-16 | |
Ah Doamne ce mult îl iubesc pe Rege;
încă de când și tatăl și bunica chipu-i întrupau... E tot ce am mai drag, e singura poveste adevărată, e tot de ce mă doare și mi-e dor, cel ce-ar putea reface țara mea, scăpată... M-anin de timp când se spunea că ”totul merge” -așa cum auzeam când eram atâtica- și-aveam monezi de-argint -făceam șirag cu chipul tânăr, efigie- în șifonier, în dormitor. Ce grav păcat că mi-am pierdut poveste ce-mi legăna copilăria de-un secol cu-nceput de film cu pantaloni bufanți, cu primul automobil, când ascultam la radio fără să ne dezlipim... Nu mai am nicio zestre; nu se mai regăsește onoare, datoria... N-am nicio șansă să-mi educ copil! EL, unicat -de fapte și de martor- aproape centenar, e contrazis de chiori ce nu știu pioșenie, altar, niște croncănitori, ciori hulpăvind la leșuri ce le sfârtecă, sau de uzurpatori ce minți să spele-ar vrea, să ne ducă cu preșuri cu gura lor spurcată de năpârcă și mulți alții pe margine, prostie, atei ce cred trompete despre vagoane-n gări în șiruri nesfârșite ce le-ar fi luat, lor, comori... o altă seminție, recreatoarea de un Dragobete, de care n-a știut nicicând, că n-are cum să știe, fără minte... gând! Mă-ncânt arar, când reapare printre cenzuri nemotivate, printre can-can-uri desfrânate, cu mulți palavragii, fără de-adevărata carte, ce-și vor doar ca să-și aibă parte... mi-e dor de tot ce povestește, ce am uitat, ce doar prin el există; de un regat, de adevăruri dintr-o listă, de multele petreceri ce-a fost martor, de evenimente, o istorie... nescrise. ... Și îi văd părul tot așa, făcut cărare și gesturile calme, gânduri neîngăduit de interzise... Și încă îi simt mâna caldă de la aniversare; posibil anevoie de sărbătorit în țara ce pe rând o tot conduce câte un tartor?! ... Am dor nebun să fie iar regat, să strig ”Oo, Majestate...” Ah Doamne, ah, ce mult, ce mult mă doare!!!... 26.04.2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate