sunt între fum și insomnie, iar umbrele tușesc și mor
respiră lumea printre versuri deposedate de fior
atunci când plâng pe altă coală mă simt pe suprafața ei
un plasture cu nicotină pe-o fumătoare de idei

s-au sinucis atâtea muze și de-un moment mă reculeg
visez la ploi imaculate și-n gânduri am atâta jeg
sub pleoape mi se proiectează, ca un remember îmi apar
atâtea nopți bolnăvicioase și accidentul vascular


s-au alipit atâtea falii, piloți revin dintr-un picaj
iar eu trăiesc precum o plagă și timpul îmi va fi bandaj
zâmbind chirurgical o rază tăioasă ca un bisturiu
a despicat această noapte și ea s-a stins într-un târziu