Când ai plecat eu am rămas cu sărutări prea multe
Ce îmbătrânesc și mor de buze prea puține
Sunt plin de mângâieri ce nu te mai încântă
Și dezmierdări ratate ce– și amintesc de tine.

Când ai plecat, cu gesturi reci și mute
Ultima mea privire a fost un laț prea slab
Rămas-am fără grai, dar cu cuvinte multe
Să le rostesc în mine, patetic și gângav

Așa că duc în mine stinse îmbrățișări
Pe piele mâna ta o simt și mă furnică
Plecata mea, ai fost până la urmă
O siluetă- n zare, din ce în ce mai mică.