Grădina e o mare de rubine
Și Luntrea vecilor e în parîmă
Și din pămînt mai iese câte-o rîmă
Ograda-ntreagă-i plină de albine.

Și roua de petale se sfărîmă
Dar se reface-n boabe concubine
Feericului, și-i atît de bine
Să simți cum spaima nopții se dărîmă.

Stau păsări părăsite de Moș Ene
Pe rămurele, de se-ntrec în tril
Scoțîndu-și căpușoarele din pene.

În fire e-un adevărat cadril
Căci soarele și luna, prinși de lene
Se învîrtesc la țară mai umil.