pe azurul meu se întrevăd niște păsări care
mută aerul din față în spate
și schițează un nou model
politic trec baloane cu speranțe
născute înaintea mea se ridică deasupra norilor
vilelor și oamenilor fără bătături
se duc într-o direcție nici de stânga nici de
undeva printre câțiva rămași în oraș
este prea multă liniște
ca după un mort atâta vreme cât
mă străduiesc să fac niște mesageri din
cuvintele astea scrise
o ceată de copilandri sparge tot
ceea ce pare alb-rotund sau roșu
în zâmbete ascuțite
pierim însângerați pe iarba care
ne acoperă începutul de mai
bine
o să ziceți

(1 mai 2012)