Așa e rostul pe pamânt,
Mai plânge omul de urât...
Și de nevoi, necaz și chin.

Copiii plâng pentru un fleac,
Le trece iute și-apoi tac.
Dar, ce ne facem fraților, când unii mor:

Mitraliați și spânzurați,
De boli răpuși sau torturați -
Ce lacrimi îi pot mângâia?!

Așa e-n viață uneori,
Mai sunt pe cer nori trecători,
Nu-i soare blând mereu, mereu!

Ce tristă zi, un biet băiat,
Îl plânge lumea; s-a-necat!
Dar cum să plângi pe cruci de dor,
Când unii mor:

Mitraliați și spânzurați,
De boli răpuși sau torturați -
Ce lacrimi îi pot mângâia?!

Lacrimi, lacrimi în vânt,
Lacrimi curg pe pământ!
Lacrimi, lacrimi de dor,
Lacrimi se șterg ușor.

Pe scena noastră de minuni,
Să încercăm să fim mai buni,
Ca lacrimi să nu curgă-n vânt!