poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-04-14 | |
simt sunetul pașilor tăi
târziu în minte ca un foc ascuțit ce nu vrea să ardă decât mocnind. atât de ascuțit și de mocnit... din imensitatea asta de muritori tocmai pe tine te-am ales! cu tine nu pot zbura , doar mă târăsc și asud. obosesc si put rău. mai aud încă sunetul pașilor pe frunzele veștede,scârțâitul zăpezii sub bocanci și eu atât de înbibat in roua formată din pulberi fine de stele...acul fin al fiorului ce-mi străbătea inima. toata viața asta de prisos ce mi se așterne atât de liniștita ca o iarnă peste mine. mă inăbușă și put rău. în loc să zbor prin locașuri neștiute de nimeni, poate doar bănuite, in loc să-mi văd de turmele mele de bizoni cu care să-mi pierd timpul rămas,mă încumet doar să-mi irosesc viața incognito. incognito! și altceva nimic. nimic cu care să-mi beau anii cei mai frumoși în tihnă. soarele strălucea sus pe inima mea din care curgea zmoală simțeam cum lăuta zburda pe treptele inimii și eu atât de asudat și de nemernic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate