Am răscolit azi praful amintirii
Era așezat stingher pe marginea drumului,
Era trist..., mult prea trist
Și-a amintit de mine..., plîngînd.

Totul era încremenit
Oamenii , numai oamenii erau grabiți,
Pietrele nu, pietrele erau triste si ele...
Mă întrebau de tine.

Astăzi am simțit apăsarea trecutului
M-a prins in ghearele lui biciuindu-mă,
Astăzi am plîns alaturi de pietre
Nu am știut să le răspund.

Nu stiu să întorc timpul
Aș vrea să știu pe cineva care să o facă,
I-aș da viata mea, i-aș da ce ar cere
Aș vrea sa î-mi dea înapoi primul sărut.

Astăzi am răscolit praful amintirii
Încremenit in trecut, sugrumat de lacrimi,
Astăzi am murit puțin rămînînd acolo
Plîngînd lîngă piatra ce întreba de tine.