proiectez imagini pe care la un moment dat
le-am avut așa cum am avut o mașină,
ori o pereche de blugi
în care m-am băgat și m-am simțit bine.
unele sunt mai puternice,
altele în zilele lor mai puțin bune
și nu mă opresc.
realizez că nu m-am ales cu nimic
și tot ce am făcut
nu îmi aparține. într-un fel,
nu am fost niciodată văzut.
dar se face ceva ca o lumină,
e una dintre cele mai ciudate pe care le-am avut vreodată
și mă uit în ochii ei.
uneori e bine să știu că pot face și altceva
chiar dacă au trecut foarte mulți ani
de când nu am mai avut o mână bună.

ascunzi în el un dumnezeu, care vrea să distrugă ura noastră, care să iubească

și să zâmbești cuiva o vreme,
chiar dacă ești cel mai urât om
pe care l-a întâlnit vreodată.
chestia asta întotdeauna funcționează.
face cât 2-3 texte perfecte,
pentru care muncești o vreme,
uneori chiar câțiva ani
și e ca o lumină de care să îți aduci aminte.
important e să o faci măcar o singura dată
nu contează când.
altfel mintea ta devine mai puternică
și probabil vor trece câțiva ani,
poate o viață
până să simți iar la fel.

chiar câțiva ani

îi ratez pe cei care mă țin de mână.
nici măcar nu realizez că
de cele mai multe ori,
stau în fața unui zid.
unul înalt
peste care să nu pot trece.
și mă holbez la el…

unde dracului m-am dus?


și mă ascund

caut poezia prin carne
și pentru asta trebuie să simt.
și cum aș putea,
dacă nu sunt în stare să trăiesc!?
cum aș putea fi poet,
daca nu aș fi în stare să îmi caut poezia!?
dacă îl băgam pe Mozart în poezia mea,
aș fi ales superb.
dar l-am ales pe Bukowski.

nu ar trebui să te lase rece ceea ce mă liniștește pe mine.
liniștea celor din jurul meu
reprezintă timpul pe care-l pot avea fără să ucid.
să pot privi!
să caut liniștea perfectă.
liniștea aia în care geniul nu va fi descoperit niciodată.
liniștea în care să nu mai simt rece
și cald.
în care și tu poți să înțelegi ceea ce sunt eu
chiar și când spun fut.
deși se construiește o industrie și din asta.

dar pentru mine,
a simți
nu are nicio legătură cu ura lor.
și am una dintre cele mai ciudate
stări pe care le-am avut vreodată.

mă uit
în ochii ei.